marți, 28 iulie 2015

Usi pariziene

Unele se închid, altele se deschid, unele trebuie împinse, altele sînt de déja deschise, unele au lacate, altele n-au avut niciodata. 
Unele se deschid spre locuri goale, altele spre nebanuite frumuseti. 
Si altele sînt pur si simplu frumoase prin ele însele. 

Usile ma fascineaza si ma fac sa visez. 
Tarile din sudul Europei le îngrijesc aparenta, le îmbraca artistic, le fac sa corescpunda perfect arhitecturii locului si, astfel, rar conduc spre deceptii. De cele mai multe ori, sînt promisiuni a mai mult sau cel putin a tot atît de încîntator. 
Sudul Frantei este fermecator si pentru asta. Italia si Spania la fel. 
Parisul îsi revenidca si el drepturi în materie. 
Iar eu, plimbîndu-ma, nu ma pot împiedica sa le împartasesc farmecul. 


usa pariziana (rue d'Antin)


2 comentarii:

  1. Aceeasi fascinatie, Octavia! Doar ca pe strazile linistite ale Bucurestiului usile si portile plang! Ca sunt parasite, abuzate, carpite fara imaginatie si fara interes. Plang dupa vremurile in care cineva le ingrijea si le admira. Uneori imi vine sa sun la cate o casa si sa rog proprietarul sa imi vanda poarta sub ale carei stricaciuni se intrezareste splendoarea de altadata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate. Si e atît de pacat !...
      Cit despre "vindutul" portii, da, unii fac chiar mese din usi sculptate artistic, recuperate de pe undeva si renovate.

      Ștergere