vineri, 3 aprilie 2015

Stockholm, prima impresie

Din avion, prima imagine a Suediei este o fascinanta pînza de paianjen. Aerul e clar, se vad autostrazile, luminate, as putea chiar numara stîlpii. E aproape de miezul noptii cînd aterizez : sînt entuziasmata.



În aeroport, am impresia ca merg o vesnicie. Sînt kilometri pîna la zona unde îmi recuperez valiza. Sînt obosita, aeroportul este icy-blue, auster si, cumva, foarte scandinav, încît nu surprinde. 

Stockholm, aeroportul

Ca sa ajung în oras, trebuie sa iau trenul (un fel de metrou de fapt). Pe peron, caut ceva în geanta si privirea îmi coboara spre picioarele unui barbat de lînga mine. Privirea coboara si urca instantaneu spre fata lui : fata îi este cît se poate de normala, hainele la fel (nu, nu e clochard si nici nu pare adunat de pe strazi, nici nu arata sarac : un barbat normal. Ma mai uit o data la el, nici nebun nu pare (de altfel, sta de vorba, foarte linistit cu o doamna respectabila). Ma uit la fata lui, ma uit la picioarele lui, nu-mi vine sa cred : desi e aprilie, afara e un frig nordic, un frig de crapa pietrele. Am paltonul pe mine si, daca n-as fi în interiorul garii, nici manusile nu ar fi de prisos (dupa-amiaza a nins). Vecinul meu de peron are si el palton, caciula, fular. Dar, în picioae are sandale. Iar picioarele sînt goale, ca ale mele vara la plaja. Sînt perplexa.

A doua zi, în oras, aveam sa ma conving ca aceasta singulara particularitate suedeza nu este ceva iesit din comun; cu alte cuvinte, pe strada, mai erau si altii asa. Chiar în preajma hotelului nostru, un alt domn, cu palton de casmir, cu fular si palarie (deh, ca orice om normal pe 0°C) purta si el, nonsalant, sandale. Fara... sosete. Ia de întelege !...

E prima impresie despre Suedia, despre Stockholm : e cam ca o alta planeta. 
În fine, soseste trenul, ma urc, vagonul este confortabil, lumea nu se grabeste (desi e bine trecut de miezul noptii). Ecranele din capetele vagoanelor difuseaza stirile zilei si, desigur, trenul este conectat la internet. Gratuit, da !

Mr. Right ma asteapta în gara centrala. Desi este în jur de 1 noaptea, în gara si pe strada si în restaurantele din jurul garii e lume ca la noi ziua. Am strania impresie ca sint orele 18h, nu-mi vine sa cred. Tineri se plimba, afara fulguieste, pîna si McDonald's e plin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu