sâmbătă, 6 decembrie 2014

Pauza spaniola în decembrie

Valencia, în decembrie este duala, gemelara întru ea-însasi, aceeasi si diferita în acelasi timp. 

Coborîm din avion pe 20°C si la sosirea în centru ne credem în aprilie. Doar vîntul ne aduce aminte ca sîntem totusi iarna. 
Lumina e pura si totul pare incredibil de clar si de stralucitor sub soare, aproape peisaje de photoshop. Si totusi ceea ce capteaza aparatul de fotografiat este exact ce vede retina, fara alterari artificiale. Ridic ochii si clopotnita bisericii de lînga mine desfasoara în fundal un cer ireal.



De la etaj, se vad, în zare muntii. 
Adesea ne trebuie doar foarte putin pentru a ne simti fericiti : sîntem plini, plini de soare. 




Shopping... 
În marile magazine, eventaiele au fost înlocuite de manusi : doamnelor, datorita pelerinelor, element clasic si indemodabil al garderobelor care se respecta (si care sînt mai la moda decît niciodata anul acesta), revin în vînzare si manusile semi-lungi (sub cot); întru protectia noastra. 
Pe ici pe colo, cîte o pereche mult mai lunga si foarte matasoasa ne lasa sa speram ca sînt pe drumul modei si cele pentru opera, foarte lungi. Tendinta influentata de Downton Abbey oare ?
La etajele pentru femei, multa stofa gri (paltonuri, pantaloni,...) si multa blana (în 99% din cazuri naturala : spaniolele, precum majoritatea femeilor latine, manînca si oua si carne, poarta încaltaminte si posete din piele si, desigur, dupa aceeasi logica, superbe haine de blana). Pantofii au straluciri de sarbatoare si tocuri kilometrice. Si peste tot este o forfota de nedescris. 

La etajele pentru barbati, se vînd paltoane lungi, austriece si pulovere subtiri, numai bune de purtat ca veston la tinutele de weekend. 

La subsol, unde se desfasoara alimentele, au aparut produse inexistente vara : smochine si curmale uscate, fructe confiate de toate culorile si un festival de turon care pune pune în pericul cîntarul de baie numai privindu-l. 
Craciunul este, desigur, o sarbatoare de familie, dar la spanioli se va întelege... familie uriasa, extinsa : produsele gata preparate se vînd în pachete uriase, din care se pot satura si bunica si verii, si sotiile lor, si nepotii, si matusile si cei mici, si cei mari. Imaginatia ne poarta spre mese lungi, imense si zgomotoase, cu prinzuri care se termina spre cina. 

Pauza... 
Sfîrsiti de umblat prin magazine, cu bratele pline de cumparaturi diverse (înca nu stim cum vor intra în valizele de întoarcere, nici macar daca vor intra... Concluzionam ca am venit cu doua valize, dar s-ar putea sa aveam surplus de bagaj. E abia prima zi, mai sint cinci, hai sa nu ne facem griji inutile !), intram în cafeneaua noastra preferata. Chelnerul ne recunoaste (dar asta nu mai este o surpriza aici). Ceea ce ne surprinde este... focul de semineu din interior : se apropie seara, vîntul s-a întetit si afara s-a facut rece (mai ales pentru mine, venita hazarduos doar cu un trench (nu voi regreta totusi : e loc mai mult în bagaj). 
Se lasa cu o ciocolata fierbinte si o uriasa prajitura cu mere, la caldura flacarilor de lînga noi. 




Prag de Sarbatori...
Aproape de miez de noapte, cu lumini si globuri din portocale.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu