miercuri, 24 decembrie 2014

Ajun de Craciun

Darmstadt / Germania

Ninge peste sudul Germaniei. Soarele apare din cînd în cînd, dar e doar o iluzie, caci e frig, foarte frig. Iar Darmstadt este orasul provincial prin excelenta, nu foarte mic, nu foarte mare, în care viata curge lin.
Dar tocmai într-o zi din asta se simte bine nivelul de viata al unei tari. Dis-de-dimineta, masinile-miniatura ale Primariei sînt scoase la curatat zapada. 
Populatia poate opta si ea pentru acelasi lucru, în plan personal : curatarea zapazii de pe trotuarul propriu este obligatorie. Unii platesc pentru serviciul asta, altii îsi fac sportul matinal (sau de cîteva ori pe zi) cu lopata si matura în mîna. 

În autobuz e cald si oamenii îsi zîmbesc si discuta linistit, chiar daca nu se cunosc : despre vreme, desigur. 

E frig, dar e o zi buna de iesit din casa : pentru placerea de a ne întoarce la caldura. 
Iar eu, pentru placerea de a observa : modul e viata al oamenilor, comportamentul lor, strazile, magazinele, diferenta de produse dintre o tara si alta. 
Mergem pîna la Posta : e coada, dar coada merge repede; lumea nu vorbeste tare, ceea ce da, imediat, impresia ca totul se petrece în calm. Si se petrece în calm : fiecare îsi vede de treaba lui si lucrurile avanseaza rapid. 
Magazinele sînt foarte colorate si Craciunul se simte peste tot : mult mai mult decît în Franta. Dar, la fel ca în Franta, Craciunul german este dinamic fara agitatie, vesel si copilaresc. În magazine, doar glasurile copiilor ies în evidenta. 
Îmi place sa fac cumparaturi cu Mr. Right : e rabdator cînd e vorba de magazinele de haine, are sfaturi bune, zîmbeste chiar si atunci cînd dau banii pe cîte o prostioara, îmi da idei, comentam si rîdem si nu se opune la nici o idee si la nici o cumparatura. Si, desigur, poarta sacosele pline.

Ici-colo, cîte un tatic cu o jucarie întîrziata... În rest, cei care sînt în oras au pasul leganat al omului fara treaba, fara graba, gata sa se opreasca oricînd pentru o bere. 
Ori au pregatirile gata facute, ori sint invitati. Cert este ca au timp si îsi dau timp. 

Cu sacosele în mîna ne oprim si noi : într-o berarie. E ora prînzului, sala e plina, umbroasa si lemnoasa ca o adevarata bererie germana, cu decoratii rustice si cu cizmele lui Mos Craciun agatate la fereastra. Ar lipsi doar un foc de semineu. Chelnerul aprinde însa lumînari groase, rosii, într-o coronita de brad.  


berarie germana (imagine @ la-paris-si-pe-alocuri)

M-as fi multumit cu frankfurters cu mustar si un bretzel (în traducere cremvust cu covrig), dar Mr. Right tine sa ma initieze în bucataria germana si iata-ma comandînd, în schimb, spätzele cu brînza, specialitate sud-germano-elvetiana, cu paste si ceapa prajita translucid a carei singura vedere îmi lasa gura apa. 



spätzele (imagine @ la-paris-si-pe-alocuri)

E trecut bine de orele 15 cînd ne urnim spre casa : soacra mea ne asteapta cu cafea si prajituri de Craciun, cu martipan, cuisoare si coji de portocala. Si apoi decoram cu totii bradul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu