luni, 15 septembrie 2014

Pauza de septembrie

Am zburat astă seară spre Valencia pentru trei zile scurte.
De obicei ma bucur mai ales pentru vreme, cînd la Paris e urît. Dar, după un iulie si un august ca de noiembrie, Parisul e, acum, în plină vară indiană, de miere. Ma bucur de Valencia pentru că... e Valencia : sînt orele 22 și încă 26°C. Aerul foarte umed, cu care sînt de-acum obisnuita, face parte din placerea de a reveni. 
La hotel (unde mă știu de-acum) îmi fac surpriza sa-mi ofere o junior-suite (pentru prețul unei camere simple) : "în felul asta veti putea lucra mai bine" - îmi spune receptionista de-a dreptul în franceza. 





Ies sa cinez (tapas, desigur !) : am învatat sa ma asez singura la masa unui restaurant cu aceeasi nonsalanta si firesc cu care ar face-o un barbat singur. Si, de cele mai multe ori, chelnerii sint mult mai atenti si mai rapizi decit atunci cind sint acompaniata.
E aproape miez de noapte cind ma întorc la hotel. Sînt obosita. Iar mîine am mulțime de treburi, dintre care, cele mai insignificative sînt dusul la coafor și vizitarea unui apartament.
Dar... am atîtea de făcut la Valencia în următoarele ore și luni că mai bine m-aș muta acolo.

2 comentarii:

  1. Felicitari pentru viata ce o ai.
    Succes in tot ce faci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru comentariu.
    Si chiar daca nu este mereu asa, filozofia acestui blog îsi propune sa-l faca lejer (cu riscul de a fi uneori frivol), optimist (cu riscul de a parea naiv), sa ignore micile sau marile griji, în schimbul micilor si marilor placeri; sa relativizeze; sa vada viata în bleu atunci cînd e gri si sa transforme ploaia în sampanie, atunci cînd se poate. Totul depinde de cît de plin vrem sa vedem paharul, indiferent de cît lichid este în el.

    RăspundețiȘtergere