vineri, 9 mai 2014

Împrejurimi medievale

Aceasta tara nu se mai termina... Cu cît o parcurgi mai mult, cu atît te apuca disperarea ca ai numai o viata. La 1 km sau la o suta de casa (de orice casa) se va afla întotdeauna un castel, o ruina, un sat cu flori si pietre istorice. Si mereu va fi ceva de vizitat. Cît pentru zece vieti. 
E suficient ca într-una din ele sa-ti dai o zi libera si sa sari în masina. 

Azi va fi fost Provins (la ceva mai putin de 100 km de Paris, la frontiera cu Champagne, orasel medieval de doar 12 000 locuitori, înscris în patrimoniul Unesco).


image via www.pierre-abelard.com


Lasam masina în parcarea de la întrarea în zona medievala si o luam usurel la pas. 



E primavara, e soare, verdele predomina. Verdele si pietrele. 
Glicina curge de sub stresini, lumea se plimba, noi la fel. 








Uitam de prînz si, cînd ne ia foamea si ne îndreptam spre unul din restaurantele locului, acesta e deja închis pîna seara.  Le Maître d'hôtel iese cu noi si ne indica un altul, învecinat. Dar nu pare de acelasi nivel. Si nici nu este. Mîncam totusi corect si, mai ales, sîntem singuri într-o curticica-terasa, ascunsa de agitatia strazii, cum nu se poate mai linistita si mai pitoreasca. 

Cîndva, oraselul, prosper, era loc de tîrg pentru negustorii care veneau aici din toata Europa. Arhitectura, ramasa adesea intacta de sute de ani, reda întocmai atmosfera medievala. 
Desigur, negustorii profita si accentueaza "turistic" faima locului. La fiecare colt de strada se vinde ceva : un mic magazin te îmbie cu miere (Provins are stupi), un altul cu sapun de trandafiri si un altul cu dulceata de petale (Provins e renumit si pentru asta). Inutil sa adaug ca tot orasul miroase... trandafiriu.









La întoarcere, ne oprim în plin cîmp, la un chiosc de musama, unde o domnisoara vinde sparanghel. Si rubarba.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu