joi, 20 februarie 2014

Catapultari însiropate spre... copilarie


Despre turci, am cele mai bune impresii : nu exista popor mai primitor si mai dornic sa ajute, sa arate ce are mai bun, sa serveasca cu placere si sa ospeteasca mai delicat. 
Pe vremea copilariei mele constantene, viata de zi cu zi alaturi de comunitatea turca era una dintre banalitatile la care nici nu ne gindeam altfel decît în termeni de normalitate (fara urma de excluderi, diferente, revendicari, rasism si alte xenofobii minoritare). 

Pe strazile care coboara spre Piata Ovidiu, se aliniau simigeriile : cu braga la pahar si covrigi pe sfoara, cu suberecuri unsuroase, vîndute în hîrtie ceruita, si tavi rotunde, uriase, de cataif, baclava si sarailii, alunecoase, abia retinute de straturile de nuca si fistic. În spatele tejghelei, mai întotdeauna, vînzatorul avea pielea bruna si un zîmbet care ilumina pravalia. Mîinile mari, de barbat, împachetau larg si cu grija, în foi bejulii, "specialitati" pe care nu le aveam acasa. Si multi dintre ei vorbeau... ca în "Toate pînzele sus".

Desigur, regasim în bucataria dobrogeana (ca si în cea româneasca, în general) influente turcesti cu gramada. Baclavaua face parte dintre delicatesele pe care orice constantean stie sa la aprecieze mai mult decît oricine altcineva. Si pe care nu le uita, oriunde s-ar afla : intra în cufarul cu amintiri si, de acolo, iese rar, nostalgic si delicios. 

Iar cînd ai gustat o data o baclava "adevarata", facuta de vecina Murvet, vei sti care e diferenta toata viata. Orice alta baclava de cofetarie va lasa un val de frustrare si nu va reusi decit sa înece în zahariseli, pîna la lehamite, pofta de moment. Dar nu va satisface niciodata nevoia de rafinament gustativ pe care doar una facuta în casa o poate calma, topind-o generos pe limba.

Mi-l imaginam, cu toca alba si halat, aplecat asupra tavilor, preocupat sa aleaga bucatile calde înca si sa le împacheteze cu cea mai mare grija, pentru a rezista celor trei ore de avion. Si, mai ales, sa raspunda reputatiei pe care, de treizeci si mai bine de ani, pravalia - care livreaza... la international - o are. 

Menite sa ma trimita înapoi în spatiu si timp.
Proaspete, rumenite si aliniate înecat în sirop, sosite direct de la Istanbul aseara. 



Cel mai senzual mod de a uita de orice regim : extrase cu degetele direct din cutie. 









2 comentarii:

  1. regim? ce regim? si daca as sti ca mi-ar cauza ... 3 kg dintr-un foc, tot n-as putea rezista si le-as savura bucata cu bucata, la incepute repede si cu pofta, apoi mai rar, degustand ...
    mi-a plouat in gura si abia am terminat de mancat un strudel cu mere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh, nu pot decît să te aprob cu un zîmbet și-un oftat : se apropie vara și n-o sa mai intrăm în costumul de baie (mă rog, eu cel puțin...) de atîtea baclavale. Si măcar de-ar fi doar baliverne...!

    RăspundețiȘtergere