marți, 30 iulie 2013

Ocupații de vară




Croitoritul e una din puținele îndeletniciri manuale care îmi plac cu adevărat. Visul de adolescentă îmi era să învăț să-mi fac singură rochii. Dar n-am depășit niciodată stadiul pijamalelor (îmi lipsește răbdarea, aș vrea să termin într-o singură zi) și singura rochie ieșită din mîinile mele a fost una în stil kaftan, din pînză topită, de un "splendid" portocaliu "drumuri și poduri".
Am fost atînd de mîndră de propria-mi creație (cam "basse couture", e drept, dar cine ar fi reușit să mă convingă ?), încît m-am lăsat chiar fotografiată pe Champs Élysées astfel înțolită, spre disperarea maică-mii.

Din "crudele" idei ale tinereții, pasiunea croitoritului a rămas. Însă acum e îndreptată spre făcături mai modeste și mai practice.

De aproape doi ani cumpărasem o țesătură provensală matlasată, destinată unor huse de scaune pentru terasă. Și, iată, m-a apucat în sfîrșit vrednicia, acum, aproape în prag de vacanță. Deh, ce sîntem nu se mai reface : se vede treaba că, inconștient, croitoria era asociată cu vara și vacanța de vară : e aproape singurul moment cînd ma arunc cu pasiune spre o asemenea îndelencire. 







În weekendul acesta deci, gata și husele ! Mă rog, ar mai rămîne de cusut o capsă-două, dar asta e deja o chestiune de detaliu care - nu-i așa ? - se mai poate amîna o zi-două..., cît sa fie gata bagajul pentru niscaiva... "drumuri europene".




2 comentarii:

  1. Ei, draga Octavia, se pare ca ai talente ascunse!...
    Imi place materialul; la astfel de obiecte m-am oprit si eu in privinta croitoriei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ohoo, trebuie sa fi fie foarte ascunse atunci... Ce e drept, nu le am deloc. Dar îmi face plăcere să încerc. Nu voi povesti însă aici despre rateuri :)

    RăspundețiȘtergere