marți, 20 august 2013

În orice clipa Heidi...


Elvetia nu este o tara care sa va surprinda : o data, de doua ori, de zece ori acolo, ea va corespunde mereu a ceea ce asteptati de la ea. E o tara de clisee si poate de aceea o tara în care te simti si în liniste si complet relaxat.


Cu veri petrecute în casa familiala din Lugano, ani de tinerete studenteasca la Zürich, Mr. Right are în Elvetia amitiri concrete si mult mai palpabile decît atunci cînd pui degetul pe o poza.


Si copilaria mea însa are referinte elvetiene : ale mele sînt culturale si contin si o buna doza de imaginatie, din Sunetul Muzicii sau, înca mai devreme, din Heidi, care, iata, ar fi putut aparea în orice clipa, alergînd spre noi pe pajistea în panta lina; sau facîndu-ne cu mîna de la fereastra vreunei case cu pervaz înflorit.






La aproape 3000 m, vegetatia se face rara, doar cîteva capre salbatice razlete si, în plin august, petice de zapada. Iar drumurile, oh, drumurile, asfalt perfect în ac de siguranta, dar fara sa ma simt în siguranta. 
M. Right adora, eu detest.







Ceva mai jos, norii se lasa atinsi cu mîna, respiratia îsi reia ritmul normal si încîntarea toate drepturile. 





Imagini de film se suprapun peste cele din fata ochilor, "Sunetul muzicii" raspunde în ecou dinspre vale, timpul sta pe loc. 
Dintr-o data, ne apare în fata o motoreta demodata, secundele acelereaza si ele, sîntem doar în tara ceasurilor, facem din timp ce vrem : frînam, admiram, apasam pe pedala încetisor, ca pe un buton imaginar, care schimba imaginile cu încetinitorul, dar pastreaza visul. 
Traversam muntii în ritm de bunastare elvetiana, în care masinile nu au acoperis, viata curge colinar, muntos si verde, casele sînt coplesite de flori, drumurile miros a ciocolata (în Trubschachen, tot satul traieste în arome de Kambly si regretam ca trecem fara sa ne oprim). 


 



 

















Ceea ce stim mai putin despre Elvetia : 
Uneori, o cabana de basm, cu ferestre si flori la fereastra si rezerva de lemne taiate sub streasina (bine) ascunde un bunker. La fel vreo stînca neasteptata ascunde intrarea mobila si automatizata a vreunei ultra-moderne ascunzatori. Vecinii stiu ca acea casa nu este una adevarata, o protejeaza si pastreaza secretul. Bunkerul ascunde provizii din care poate trai tot satul o vreme în caz de atac exterior si munitii care ar ajuta la aparare. Elvetia este o tara neutra si pasnica care, surprinzator, ani de-a rîndul s-a pregatit de razboi. Se pare însa ca, în ultimii ani, bunkerele au început sa fie demontate si încep sa stocheze date informatice în loc de munitii.

Elvetia este unul dintre marii producatori de electricitate ai Europei. Nu este de mirare ca la orice pas, peisajul este tulburat de fire de înalta tensiune. Greu de facut o fotografie fara ele (observati, cînd treceti pe acolo, cît de omniprezente sînt).

Si ceea ce stim : 
Ca viata este scumpa. 
Acum cîtiva ani, Lausanne mi s-a parut la fel de scumpa ca Parisul. Dar doar atît.
Astazi, la Berna, Lucerna sau Lugano, totul este (ridicol) de scump : o simpla pizza pentru meniul "copil" are pretul unui meniu de prînz la Paris, pentru adulti. În fine, cuvintul "ridicol" se va aplica cu parcimonie : salariile elvetiene sint adesea duble (cel putin) fata de cele din restul Europei (Franta, Germania, Belgia etc).

Ca hotelurile elvetiene sînt renumite pentru confort si servicii (nu degeaba au ei cele mai renumite scoli de hotelarie). Si nu se dezmint. Se doarme scump, dar foarte bine în Elvetia si într-un confort care nu va rezerva decit surprize placute : perfectiunea cu amabilitate.

Ca, în ciuda celor stiute deja sau nestiute înca, Elvetia respira calm, solicitudine si ordine si are darul sa calmeze orice stress si oboseala de peste granite. Iar viata are o calitate la care se vegheza zi de zi si la care contribuie fiecare : cu civism si grija pentru ceea ce e in jur, pentru confortul celui de linga tine, de care, adesea, depinde - imediat sau mai tirziu - propriul tau confort.

Ceea ce ne suprinde : 
Ca nici o vaca, nici macar una, nu e mov. 


Un comentariu:

  1. Uimitoare sunt cascadele, peisajele montane, chic-ul oraselor... si chiar nu ma asteptam sa vad o masina decapotabila, condusa de un ins imbracat ca in "Marea cursa", de la primii kilometri parcursi in Elvetia...

    RăspundețiȘtergere