marți, 13 august 2013

Delicatese pariziene de...criză

Nu sînt dintre cei care fac mofturi la mîncare și sînt puține lucruri care nu îmi plac.
Nu lupt împotriva ridurilor exersîndu-le într-o sistematică strîmbătură în fața a tot ceea ce e nou, sau necunoscut, sau pur si simplu bizar în farfurie, la ora prînzului.
Îmi place carnea de căprioară și cea de iepure și le mănînc cu plăcere, iar calul este delicios și moale, cînd este gătit bine (dar, desigur, voi evita să mă gîndesc chiar atunci, la masă, în fața farfuriei, la bietul Urechilă sau la Bambi și mămica lui. Bineînțeles că mi-ar fi milă... Așa cum mi-ar fi milă și de puișorul în care s-ar fi transformat omleta din farfuria mea, daca...
Deși, pentru unele "alimente", care nu sînt în cultura noastră, cred că ar fi bine să nu știu dinainte... Și recunosc că aș avea o oarecare ezitare dacă aș sti ce am în farfurie. Așa cum mi-ar fi greu, probabil imposibil, sa gust creier de maimuță preparat în fața mea, pe viu.

Deschiderea gastronomică ține însă de deschiderea mentală și admit că ceva îmi poate plăcea sau nu, dar nu refuz doar ca principiu; nu înainte de a fi gustat. Dacă părinții noștri nu ne-ar fi variat hrana, o mulțime de gusturi ne-ar fi astăzi străine și capacitatea papilelor noastre gustative ar fi mult mai săracă : am savura numai gustul produselor lactate, pesemne.
Nu-mi cunosc limitele în materie de bizarerii culinare, dar, dacă am ocazia să le dau un bobîrnac, de ce nu ? Unele experiențe pot fi interesante. Fără ele, am trece pe lîngă gusturi unice și delicioase... Vă amintiți de prima dată cînd ați gustat creveți sau ananas proaspăt ?
Prima dată cînd am auzit că se vînd, în Europa, unele insecte, în scop culinar, am comandat pe internet. Din curiozitate.
Se spune că sînt bogate în proteine. Dar, în general, nu se spune mare lucru despre gustul lor. Aveam să înțeleg de ce după ce le-am gustat : nu au un gust propriu. Cel mai apropiat gust "pur" care le-ar defini ar fi cel al... hîrtiei.
Dar, de fapt, au gustul condimentelor cu care sînt preparate : prăjit în usturoi, scorpionul din farfurie, va avea gust de... usturoi. Furnicile uriașe, primite într-o cutiuță colorată precum o jucărie, aveau gust de ciocolată : fuseseră tăvălite în ciocolată...
Cu alte cuvinte, pentru moment, un asemenea aliment nu prezintă decît interesul exotismului. Sau al umorului decalat. Imaginați-vă fața oaspeților cărora le serviți o delicioasă salată de "inimă" de lăptucă, crocantă sub cîțiva stropi de vinaigrette, peste care ați presărat, în loc de crutoane, cîteva albine prăjite în ulei de susan...

De cîteva zile, lîngă chips-uri și alune, parizianul găsește și... "sauterelles grillées au piment"; importate din Mexic. O "delicatesă" pe care dicționarul ne-o ilumineaza scurt : lăcuste prăjite în boia iute.

Ne pregătim de o și mai mare criză sau, gata, am ieșit din ea ?
Că sînteți tentați, pe contul oaspeților sau pe cont propriu, important este că se poate.








Un comentariu: