duminică, 23 iunie 2013

O cină de ranis la Londra

Prima noastra seara londoneza, direct din Eurostar (cu trecere rapida pe la hotel, pentru lasat bagajele si împrospatat toate cele) a început la 22h30, cînd aveam rezervarea la Veeraswamy, pe Regent Street. 


Londra - Regent Street dupa miezul noptii



Image via Veeraswamy.com

Avînd în vedere bucataria britanica, care, în linii mari, poate fi destul de usor ignorata, ar fi o greseala gastronomica sa treceti prin Londra fara sa gustati din bucataria indiana. Cu alte cuvinte, mi-o impun de fiecare data cînd sînt în capitala Angliei si nu e nicicum o pedeapsa. 

Veeraswamy se pretinde a fi cel mai vechi restaurant indian din Londra, datînd din 1926. Au mîncat acolo cîndva Edward - Print al Tarii Galilor, regele Gustav al Suediei, Pandit Nehru, Indira Gandhi, Charlie Chaplin, regele Hussein al Iordaniei si Marlon Brando.
Si asta n-ar fi nimic, daca n-ar fi cu adevarat delicios. 


Image via Veeraswamy.com

Ambianta intima si îngrijita si serviciul atent m-au facut sa nu ezit nici de data asta. Si, pentru a ramîne practica, era si destul de aproape de hotelul nostru.
La intrare (destul de discreta intrarea, într-un gang), ne astepta un indian îmbracat... ca la ei, în sherwani si pajama si turban. Cam adormit la acea ora portarul nostru. 
Dar noi, ca doua rani(s), adevarate printese indiene, ne-am îndreptat neintimidate, printr-un scurt si îngust culoar, spre liftul care avea sa ne poarte la etajul unde se gasea restaurantul.

Lasînd la o parte lustrele de Murano, element oarecum disonant în ambianta orientala din interior, restul era perfect. Lumini joase, covoare în care picioarele ne deveneau de cauciuc, mese ornate cu petale de trandafiri, clienti discreti, discutînd linistit si, desigur, ca in orice restaurant care se respecta, fara ambianta muzicala zgomotoasa. Genul de loc în care te prelingi lenes pe scaun si astepti sa fii servit ca în povesti. 
Ceea ce s-a si întîmplat. Pe parcursul serii, trei chelnerii aveau sa se perinde pe la masa noastra cu diverse îmbieri, care mai de care mai exotice (chiar si banalul miel, care nu ma prea încînta în alte contexte, era, aici, moale si gustos). 
Antreul minimalist (un crevete-tigru - mare, de acord, dar unul !) deschidea calea unui fastuos meniu, o însiruire de sosuri, feluri si ghiftuieli, în adevaratul sens al cuvîntului, încît ne-a luat bine peste miezul noptii sa ne înduram - mai degraba din cauza oboselii - sa ne miscam agale spre hotel. 
De-a lungul bulevardelor londoneze, pentru unii, noaptea parea abia sa înceapa. 


Londra - Regent Street dupa miezul noptii


Pentru noi, într-un pat pe a carui saltea putea sa doarma neîntoarsa chiar si printesa din povestea cu bobul de mazare, noaptea avea sa se prefaca în vise cu senzatii indiene pe sublime cearsafuri alb-alunecoase* de... hotel.

Londra - Westbury Hotel, Mayfair


Londra - Westbury Hotel, Mayfair


______________________________________

* din satin de bumbac





2 comentarii:

  1. Dupa ani de privit si studiat interioare frantuzesti si italienesti, am facut marea trecere la cele englezesti. M-a uimit influenta indiana, atat de puternica,infiltrata in atatea amanunte. Nu am studiat si nu am inteles de ce sensul influentei a fost (si) dinspre provincii catre centrul imperiului (doar se considera ca propagarea se produce dinspre cel mai civilizat catre celalalt).
    M-am luat cu vorba! Restaurantul arata impecabil, la fel si hotelul. Dupa o zi de alergatura, patul acela e perfect!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dupa 200 de ani de influenta britanica în India, este normal ca influenta sa se manifeste în sens dublu. Dar, în afara de cea lingvistica (pijama / pyjamas, bungalow etc) si cea culinara, nu e foarte mare influenta indiana în Marea Britanie, desi apare, pe ici pe colo si unde ne asteptam mai putin : obisnuinta de a face dus, de exemplu...

      Ștergere