duminică, 5 mai 2013

Scormoneli...

Tîrg de unelte vechi

Nu sînt amatoare de vechituri si, contrar multora, în aceste vremuri de mai multa sau mai putina criza, îmi este greu sa cumpar la mîna a doua, a treia sau a noua. Mr. Right îmi spune ca, uneori, numai asa poti gasi un anume obiect, numai asa mai dai de el sau numai asa mai obtii calitate pentru unele dintre ele. 

Desigur ca mi se întîmpla sa fac exceptii : pentru o piesa de mobilier istoric sau poate un tablou. Am însa impresia ca obiectele vechi au o istorie a lor si ca as lua ceva din ea, as aduce cu mine din destinul fostilor posesori, al unor persoane pe care nu le cunosc. 
Le accept însa cu placere daca sînt parte dintr-o mostenire ce-mi revine, sau daca vin de la cineva cunocut, de la prieteni dragi bunaoara. Aceste exceptii ramîn însa rare. Le motivez spunîndu-mi atunci ca nu-mi ramîne decît sa adaug, peste istoria lor, propriul meu strat de destin. 

Toate astea pentru a marturisi ca nu sînt o împatimita a pietelor de vechituri, a tîrgurilor si a talciocurilor si ca, la Sotheby's sau Drouot admir mai mult decît ma încumet. 
Dar stiu la fel de bine ca exista oameni cu adevarat pasionati de lucruri vechi si capabili sa caute cu rabdare si din tîrg în tîrg, scormonind în fiecare saptamîna, cu programul pietelor în buzunar, dupa acel obiect rar, pe care vor fi punînd într-o zi mîna ca pe o comoara. 

Cum însa uneori contrariile se atrag, iata-ma zilele trecute însotindu-l pe Mr. Right la un Tîrg anual de unelte vechi. Cu alte cuvinte, la cascat gura.

Într-un sat din apropierea Parisului se adunasera, de la mic la mare, cunoscatori si ignoranti ca mine, amatori sau de-a dreptul pasionati, unii doar aruncîndu-si o privire, altii în cautarea unei unelte (foarte) specializate. Stradutele satului, din centru pîna mai spre margine, mai largi si mai înguste, erau toate împînzite de mese si prelate, iar exponentii se adunasera din toata Franta; ba chiar si din vecini : belgieni sau englezi.









Genti pentru scule

Nimerisem fara sa stim într-o adunare traditionala si, daca nu prestigioasa, macar foarte cunoscuta amatorilor de unelte si ustensile de tot felul. Mai mult sau mai putin vechi, de altfel, mai mult sau mai putin specializate : unelte de ceasornicar, unelte de bucatarie, unelte pentru agricultura, unelte pentru crescatori de cai, unelte pentru strungari amatori sau unelte pentru spalatorii si calcatorii de odinioara, forme pentru palarier, chei de castel si lacate pentru cufere pretioase, fiare pe carbuni si clesti uriasi, scripeti de marina si busole, polonice de popota si saboti de tarani de pe vremuri. Cît sa visezi la alte vremuri si te pierzi în gînduri despre altadata. Precum si o multime de obiecte fascinante pe care le priveam ca la muzeu, caci se cereau explicate pentru a le întelege trebuinta.
Si, bineînteles, toate aceste istorice minunatii se puteau cumpara, negocia, tîrgui, la pretul si puterea de buzunar a fiecaruia.





Ah... acel trenulet din lemn... !
















Rîsnite... una si una : de piper si... de cafea

Soba pe carbuni, pentru fiare de calcat (într-o calcatorie)





Plita pe gaz, pentru încalzit fiarele de calcat 


Aveti cearsafuri de calcat ? 


Probabil de pe la 1880... (Va aduceti aminte, în Downton Abbey, scena instalarii telefonului acasa ?)



Pompe pentru irigat si stropit








Ajouter une légende






fiare de calcat si... cafetiera












Sterilizator pentru conserve de casa



Ceaunul greu cu mîner pare sa fie stramosul robotului de bucatarie



L-ati folosi în fiecare dimineata ? (prajitor de cafea)

4 comentarii:

  1. Da, clar, Natașa ar fi fost în elementul ei aici!
    Dar și privind multele poze postate de tine a fost aproape un fel de călătorie prin târg.

    Din păcate, aici, târgurile de vechituri nu-s așa de faine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu alte cuvinte, va trebui sa vii sa le vezi pe cele de aici... Invitatia e lansata.

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ai terminat! E un privilegiu ca locuiesti in apropierea unor zone atat de interesante. Fotografiile sunt foarte frumoase. Voi reveni aici (la articol!) sa le studiez pe indelete.
    La prima privire mi-au atras atentia formele din cupru, pentru prajituri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Oh, da, formele din cupru mi-au plăcut si mie foarte mult... Dar la fel de scumpe precum cele noi (istoria se vinde si ea, odată cu prajitura)

    RăspundețiȘtergere