luni, 27 mai 2013

Pe faleză

Valencia are plajă, cum și Constanța are. Plaja Valenciei e lată, cea a Mamaiei la fel.

A Valenciei e foarte curată și fără imposibilele sezlonguri în care plaja Mamaiei își pierde sufletul, vîndut faustienilor comercianți din turismul local constantean. Din cauza lor, la Mamaia, nisipul nu mai miroase a nisip si a soare, nu se mai scurge făinos printre degete și constănțeanul nu se mai simte la el acasă, cu dreptul de a-și lua prosopul la subraț și a se întinde unde i se pare lui mai bine. Acum e ridicat amenințător de paznici zeloși, cu mușchi făcuți iarna la descarcat camioane în port, iar constanteanul e scos din bucatica de nisip unde a copilărit. Si care, sufleteste, i se cuvine.
Șezlongul de plastic are toate drepturile pe plaja din Mamaia. La un preț care i-a făcut de mult sa fuga pe turiștii români, iar celor străini...le vor trebui secole de curiozitate și uriașe schimbări pentru a se aventura întru încercarea plasticului de Mamaia.

Plaja Valenciei mi-a adus aminte de cea a copilăriei mele, a cărei faleză, deși fără palmieri, lăsa ochiul să întîlnească marea nestingherit si nările să o simtă aproape. 
Plaja Valenciei m-a întors în timp, acolo unde nostalgiile nu-și mai găsesc sensul, căci realitatea nu mai e cea a amintirilor : plaja copilăriei mele nu mai există. Si-atunci de ce aș mai căuta-o, zadarnic, acolo unde nu mai e ?

Dar faleza Valenciei e scurtă, cu mult mai scurtă decît cea a Mamaiei, iar pensiunile de pe margine n-au prestanța arhitecturală a hotelurilor din Mamaia. Și nu mă pot abține sa nu mă înfoiez, din nou, împotriva batjocoririi unui litoral cum alții n-au : la Mamaia se intra în mare lin. Și nici pielea, nici ochii nu ustură ca de la sarea Mediteranei. Între ghiol și mare, Mamaia cea verde ar putea fi o bijuterie, dacă n-ar fi devenit între timp o tîrfă cu glas strident de muzici amestecate și încărcată cu ornamente de plastic...obligatorii pentru client : sezlonguri cu miros de scrum rece și bere la litru.

De cîte ori ați auzit de tîrfe reabilitate în doamne din înalta societate ?
Mamaia noastră - care încearcă cu disperare să-și vîndă scump (foarte scump) farmecul complet trecut - va muri ca o tîrfă batrîna, părăsită și înzorzonată gălagios și țîfnos.
Iar constănțenii (și nu numai) își vor întinde prosopul, precum astăzi deja, pe plaje nici atît de lungi, nici atît de line, dar mirosind a mare și a nisip fără plastic.
Căci, știm noi bine, nostalgiile nu supreviețuiesc autenticului, nici confortului.


Faleza din Valencia la asfintit


Faleza din Valencia la asfintit

4 comentarii:

  1. Pot ajunge repede la Mamaia, dar prefer sa fac, an de an, cateva sute de kilometri pana in Grecia. Am gasit acolo un loc ce ne aminteste de Mamaia copilariei noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sopteste-ne, dara, si noua acel loc minunat...

      Ștergere
    2. Scuza-ma, Octavia, am revenit mai tarziu asupra articolului.
      Noi ne ducem la Nei Pori, cam la 100 km sud de Salonic. Motelul unde ne cazam se afla pe malul marii; din el coboram pe terasa restaurantului in care mancam si apoi pasim pe plaja. Nu este o statiune luxoasa, dar are farmec si ne ajuta sa ne incarcam bateriile.
      Ne ducem o zi in orasul Larisa, putin mai la sud, ca sa luam pulsul cafenelelor si al magazinelor. In rest, odihna, mancare traditionala greceasca, plaja si o apa incredibil de limpede si de calda.

      Ștergere
    3. Motelul acela pare, într-adevar, situat ideal. Multumesc, Gabriela.

      Ștergere