vineri, 3 mai 2013

De cîte ori ne sare mustarul ?

Cît timp va ia sa cumparati un borcan de mustar ?


Intrînd într-un magazin, fie si intr-unul în care calcam pentru prima data, cam stim în ce zona se gaseste mustarul. Ochiul cauta condimentele, pasii duc în ritm grabit spre aleea cu pricina, odata ajunsi în fata galantarului, privirea matura raftul rapid si, în mai putin de 10 secunde, mîna se întinde automat spre borcanul cu mustar. Acesta ajunge în cosul de cumparaturi într-o totala indiferenta : bratul se retrage automat, degetele se închid robotic pe mînerul cosului, privirea a plecat deja spre altceva...

La fel si eu, astazi, cautam sa cumpar mustar. O treaba care nu ia mai mult de 3 minute în patru etape-fulger (ochit-borcan-platit-casa). 

Cînd, ce sa vezi ? Mi-a sarit deodata mustarul în fata ochilor, în forma lui exhaustiva si extrapolata în multiple culori si diverse variante : cu boabe, fara boabe, dulce, iute, cu tarhon, cu busuioc, cu cognac, cu armagnac, cu vin, cu miere si otet balsamic, cu suc de mure, cu suc de sfecla, în borcane mici, în borcane mari, în borcane uriase, în borcane-pahar, în borcane-bidon. Si toate astea lasînd la o parte diversele si nenumaratele marci.
Poftiti de judecati cu ochiul liber : 

Rafturi cu mustar


Datele problemei fiind puse (cinci rafturi de cîte opt metri fiecare, pline cu...unul si acelasi produs), se pune întrebarea : cît timp credeti ca mi-a luat sa cumpar un borcan de mustar ?  



8 comentarii:

  1. Daca semeni cu mine, destul de mult... Eu as fi cumparat mustarul care imi trebuia, apoi as fi studiat pe indelete oferta si as fi luat cate ceva... asa, de proba ;-)
    Bineinteles, in functie de timpul disponibil. Dar tu poti reveni oricand la acel magazin...

    RăspundețiȘtergere
  2. N-aș fi bănuit că un subiect ca ăsta poate fi așa de incitant - mi-au trecut prin minte câteva felurite gânduri citind articolul și, mai ales, admirând poza:
    - Aici, raftul de muștar nu știu dacă arată la fel de apetisant. Parcă nu. Ai uneori senzația lucrului ieftin, parcă se vede cazna fabricilor locale de a scoate muștarul la un preț cât mai mic, ai zice că e o concurență la capitolul preț, nu și la capitolul calitate. (Deși nu neapărat o etichetă oribilă și un capac de plastic grosalan înseamnă un muștar prost.)
    - Diversitatea asta e năucitoare (tipică de altfel pentru actuala noastră obsesie de "a consuma"). Povesteam odată despre o clipită de semistres, într-o dimineață când mi-am cumpărat un covrig: "de care să fie? cu susan, mac, măsline, cașcaval, sare sau stafide?" Am trăit o secundă de zăpăceală... totul suna bine! "De care vreau?"
    "Pe vremea mea", simigeria de la Craiova, în drum spre liceu, era un popas fascinant. Covrigii erau cu sare și fără. Toți, cu mac.
    Toată diversitatea asta îmbietoare, de-acum, e de bine? E de rău? E firească? E o nebunie?
    - Neutru vorbind: în copilăria mea, muștarul era doar simplu.
    Adoram muștarul!
    Și acum îmi place la nebunie! Cu hrean și cu bobițe. :)

    Cât timp ți-a luat să faci o alegere?
    Poate ne povestești la un moment datîntr-un PS sau comentariu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca viata e mai bogata in diversitate. Nu trebuie sa ne streseze. Din pacate, productia de masa si uniformizarea gustului mondial(!) au rapit din farmecul descoperirii unui obiect neasteptat, aparte, care sa ne bucure sufletul.

      Ștergere
  3. Sa ne amintim cum era cînd, la televizor nu erau decît doua canale si, cind, in magazine, nu puteam alege pentru ca nu aveam de unde. Si ce-ar fi sa avem carti sau muzica numai de un singur gen ?
    Oricit de greu ne-ar fi sa evitam excesele consumerismului, tot vom gasi pina la urma propriile criterii care evita exagerari. Si, intre timp, descoperim lucruri noi, gusturi noi si, poate, nebanuite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, dacă ar fi să opun ceva diversității ar fi simplitatea. În nici un caz lipsurile.
      (Analogia cu muzica și cărțile ar fi un pic mai complicată. Deși și aici există poate o linie clasică și nemuritoare, opozabilă experimentelor care prind o vreme, apoi se cam sting.)
      Revenind la mâncărică, parcă petrecem prea mult timp în supermaketuri - cam ăsta e oful meu (insignifiant, ce-i drept) dacă ar fi să am unul. Fiecare raion în parte e o provocare și trebuie să alegi.
      E drept, aici mai intervine și marketingul, care te "ajută".
      (Acum mulți ani, cineva credea că Axionul este cel mai bun produs pentru cpălat vasele, doar pentru că reclama lui la TV era agresivă.)
      În fine, nu m-am prea gândit la lucrurile astea, desigur că e nevoie de nuanțări; a fost o reacție spontană la diversitatea și excesul contemporan.

      Octavia și Gabriela, ce muștar vă place totuși, dacă ar fi să alegeți doar unul? :)

      Ștergere
    2. Octavia a raspuns inaintea mea: cel simplu...
      Si, prin aceasta, am spus cam totul despre diversitate si simplitate...

      Ștergere
  4. Desigur ca marketingul joaca un rol important. Dar nu toate magazinele au varietatea asta, oricum. E insa bine - zic eu - ca exista de unde alege.
    Si, ma rog, cine nu vrea sa aleaga sau nu are timp, se poate duce glont la binecunoscutul borcan clasic de "moutarde de Dijon".
    Care imi place ? Nu sint capabila sa aleg doar unul. Daca n-as avea de unde alege, as spune ca m-as duce spre cel mai simplu. Care poate fi insa mult prea "tare" pentru unele preparate.
    Crenvurstii îi mîncam cu mustarul de Dijon, desi, tot pentru ei, Mr. Right prefera mustarul dulce, alsacian (care este exact cel pe care il aveam noi pe vrremuri, în România). Friptura de porc in foietaj însa e sublimata de mustarul cu boabe, iar cea cu sos la cuptor e perfecta doar cu boabe. Un mustar cu miere la o salata de rucola amaruie...mmm... Depinde deci de care cu ce. Iar daca n-ar fi sa aleg decit unul, atunci m-as multumi cu cel simplu.

    RăspundețiȘtergere