luni, 8 aprilie 2013

Ceaiul de acasa


Michelle Obama via Vogue.com, by Annie Leibovitz
Ceaiul baut acasa ar trebui preparat dupa toate regulile artei. 
Nu e complicat, dar e un alt fel de a face lucrurile, cu care ne obisnuim însa repede, desi nu prea seamana cu arhi-stiuta noastra reteta : fierbi apa, pui ceaiul, lasi un pic si strecori deasupra cestii.

Si care e diferenta ? veti întreba. 
Ei, bine, ceaiul - preparat perfect - nu este tare, ci se infuzeaza treptat. 

Image via fortnumandmason.com

Nu are amaraciune si, în teorie, nu ar trebui sa simtiti nevoia de a-l îndulci. Aromele se dezvolta lent si treptat, iar rezultatul final va fi un acompaniament perfect, atît pentru ceva sarat de rontait (cîteva pateuri din foietaj, un sandvis, cîteva saratele sau alte grisinarii) cit si pentru prajituri. Le sublimeaza pe cele banale si le va salva pe cele prea dulci.

Metoda de mai jos, a prepararii ceaiului, este larg raspîndita si urmata à la lettre în Anglia, dar si în Franta, în Italia sau în Germania, poate si pe alocuri, însa nu vom vorbi decît despre ceea ce sîntem în stare.
 
Este vorba de metoda traditionala si clasica în lumea occidentala - cea indicata de Fortnum and Mason (Londra), unul dintre cele mai renumite magazine si saloane de ceai din lume.

Daca nu folositi un ceainic de fonta, de tip japonez, ci oricare alt tip de ceainic (de argint, de metal argintat sau de portelan), ceainicul trebuie, în prealabil încalzit. Se spune : "prima apa este pentru ceainic, a doua pentru ceai".
Prin urmare :

1) Încalziti apa într-un ibric si turnati-o, fierbinte, în ceainicul în care va urma sa preparati ceaiul si din care îl veti si servi.

2) Umpleti din nou ibricul cu apa proaspata (de la robinet - ne indica Fortnum and Mason). 
Daca lasati în ibric din apa deja fiarta, ea va afecta gustul ceaiului - ni se spune.

3) Cînd apa din ibric e fierbinte si doar freamata, fara a fi clocotita, goliti ceainicul de apa dinainte. 

4) În ceainicul gol, dar caldut, adaugati cîte o lingurita plina de ceai pentru fiecare persoana si una în plus "pentru ceainic". 
Daca folositi saculeti de ceai, aplicati aceeasi regula (un saculet de persoana plus unul)

5) Turnati deasupra apa pe care tocmai ati încalzit-o, cînd ea înca freamata, deci cu putin înainte de punctul de fierbere.  

6) Lasati sa infuzeze 3-4 minute.

7) Turnati ceaiul în cesti. 

8) Dupa folosire, ceainicul în care ati preparat ceaiul nu se spala în interior cu detergent, chiar daca îl folositi zilnic. Desigur, se va pata pe interior, dar gustul ceaiului dumneavoastra va fi neatins, ba chiar mai bun.
Îl veti clati doar cu apa limpede, fara nici un produs pentru vase. 
La exterior numai, îl puteti sterge usor cu buretele pe care veti fi pus doua-trei picaturi de lichid pentru vase. Apoi îl veti clati si lasa sa se usuce. 

Si numai o data pe an îl puteti spala cu detergent si pe dinauntru.

9) Daca folositi, pentru prepararea ceaiului, un ceainic din fonta, care se poate pune deci direct pe foc, treceti direct la etapa 4). 

Nici ceainicul de fonta nu se spala pe interior mai mult decît o singura data pe an. 
În timp, fonta va rugini usor. Acest lucru nu are nici o importanta. Ba dimpotriva, se spune ca japonezii nu au lipsa de fier în corp tocmai din acest motiv. 
Si nu, nu va grabiti sa va actualizati vaccinul anti-tetanos doar pentru ca beti ceai dintr-un ceainic din fonta. 
Ceainic de fonta, image via harrods.com

Cu lapte sau fara lapte ? 

Se stie ca englezii îl prefera cîteodata cu lapte. Desi eu una nu sînt amatoarea diluarii decît în cazurile extreme, cînd ceaiul a devenit mult prea infuzat (si chiar si atunci adaug mai degraba apa fierbinte), încercati-l macar o data cu lapte, nu mult, un degetar sau doua pentru început - veti fi surprinsi : ceaiul va capata un gust diferit, mai slab, fara a fi dulce, dar oarecum mai fin. Culoarea i se va tulbura pudic, iar gustul lui va va intimida cu siguranta si va misca din loc idei bine lipite.

Nota : în barurile obisnuite, în Anglia, ceaiul este servit uneori gata amestecat cu lapte. Nu totdeauna reusit. Aveti grija, cînd comandati, cereti-l negru, fara lapte sau cu laptele servit separat.

Image by Alamy, via telegraph.co.uk


Ceaiurile puternice (precum Assam-ul) pot avea un gust bun cu lapte, caci acesta din urma va tempera gustul tare al ceaiului. În general, cu cît ceaiul este mai usor (ceea ce nu înseamna slab) sau, ca sa spunem altfel, cu cît ceaiul este mai delicat la gust, cu atît laptele va fi superflu.

Ceaiul verde, ceaiul alb, ceaiul galben si ceaiul aromatic sau cu gust floral ar trebui baute fara lapte - pentru a nu le altera aroma delicata. Iar gustul ceaiurilor foarte usoare, precum Darjeeling poate fi de-a dreptul "coplesit" daca îi adaugati lapte.

Cum se pastreaza ceaiul ?

De preferinta într-un recipient sub vid sau, în orice caz, închis. Da, inclusiv ceaiul în saculeti, chiar daca saculetul este împachetat si nedesfacut. Decorativele cutii din lemn nu sînt de ajuns. Nu-l pastrati mai mult de un an, nu va mai fi bun decît pentru momentele de gîlci si stranutat.
Cumparati mai degraba foarte putin si de foarte buna calitate si consumati-l sub un an.

Ceasca perfecta

Modul perfect de servire al unui ceai la fel de perfect este ceasca de portelan alb, cu sau fara decoratii... exterioare.
Englezii vorbesc în general despre acel celebru "bone china", portelan facut dintr-o pasta mai moale, în care se includ, în afara caolinului, 2 parti de cenusa provenita din oase de animale : metoda initiala de fabricare a acestui portelan dateaza de pe la 1790 si este inspirata de metodele aplicate la vremea aceea pentru portelanul de Saint-Cloud sau Chantilly.
Mai tîrziu, în Franta, acest tip de portelan, a luat denumirea de "portelan englezesc" : structura lui este foarte alba si materialul foarte fin, de un alb lucios si aproape translucid... aproape. Greu de descris, însa la vedere, în magazin, îl veti recunoaste imediat : îi veti admira finetea, va va fi teama sa nu îl spargeti prin simpla atingere.

Portelan Wedgwood via  uk.wwrd,com
 
Ma rog, acest portelan ar fi ceasca ideala.

Portelan Wedgwood, image via uk-wwrd.com

Dar, în lipsa celebrului portelan englezesc (Aynsley, Royal Doulton sau Wedgwood fiind cele mai de calitate), ne putem însa multumi si cu portelan de Alba-Iulia. 

Portelan Royal Doulton, image via uk.wwrd,com


Un foarte bun compromis poate fi însa si portelanul chinezesc de calitate. Cesti din portelan de orice fel, la urma urmei, dar sa aiba interioarul alb : bautorii de ceai care îsi cunosc pasiunea pretind ca ceaiul are alt gust, mult mai bun într-o ceasca alba. Cred ca au dreptate.
Ceaiul în pahar transparent nu-si lasa admirata culoarea precum vinul. 
Lasati deci la o parte paharele (chiar si pe cele declarate "pentru ceai" de vreun producator împins spre marketing) si investiti în cesti de portelan.
Lasati-le deoparte si pe cele, grosolane, din faianta.

Ceaiul are nevoie de un fundal, de albul compact al cestii pentru a-si sublim gustul si aroma.
Si, desigur, de o ceasca intacta, nu de cea uitata pe coltul dulapului din bucatarie, usor ciobita sau cu toarta sparta.
Portelan Fortnum and Mason, image via fortnumandmason.com
Metoda ceaiului (sau a cafelei) baute din cana (mug) în loc de ceasca este una de birou în Anglia.
Acasa însa, acordati-va placerea unei cesti de calitate. Chiar de-ar fi sa cumparati doar doua : una pentru dumneavoastra si una pentru partener sau pentru prietena "cea mai buna" cu care stati la sueta sîmbata dupa-amiaza. Da, un portelan de calitate nu numai ca se poate cumpara "la bucata", dar modelul lui este "urmarit" de manufactura cu pricina peste ani. 
Din nefericire ati spart una din cesti ? Daca ea face parte dintr-o colectie traditionala bine-cunoscuta, o veti putea înlocui si peste zece, si peste treizeci de ani : va fi înca fabricata. Manufacturile traditionale care se respecta nu renunta la colectiile clasice atunci cînd inventeaza altele noi. 

Pe timpuri, în Anglia, o lady era definita si prin calitatea serviciului ei de ceai (ceea ce astazi ramîne valabil oriunde, daca ne referim la serviciul de masa - acela complet, cu nenumarate piese si de o extraordinara calitate. Iar poate include - de ce nu - si cesti de ceai).
Portelan Royal Doulton, image via uk.wwrd,com
Cum se bea ceaiul ?

În cazul în care îl beti cu zahar sau cu lamîie, veti avea nevoie sa-l amestecati în ceasca. 
Eticheta recomanda miscarea linguritei în ceasca, nu în cerc - asa cum sîntem adesea obisnuiti - ci din fata spre spate, în asa fel încît lingurita nu se va lovi de peretii cestii si nu va face zgomot, nici macar de clopotel. 

Image by Paul Grover via telegraph.co.uk

Tot asa cum se bea cu sorbituri mici si perfect siletioase.
Ceasca se va tine de toarta, între degetul mare si celelalte, fara a încovoia degetele în jurul toartei. Si, desigur (daca mai e nevoie sa adaug), fara a ridica degetul mic în aer.
Apoi, obligatoriu, veti lua ceasca de pe masa împreuna cu farfurioara. Doamnelor, daca tineti sa fiti stilate, nu lasati niciodata, niciodata, farfurioara pe masa pentru a ridica la buze doar ceasca. Niciodata.

4 comentarii:

  1. Utile detaliile de eticheta.
    Si Spode este una din marcile deosebite englezesti. De fapt el este considerat primul producator de portelan bone china. Sunt fericita posesoare a catorva astfel de piese.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, într-adevar, si Spode este una din marcile binecunoscute. Modelul lor clasic, traditional, ma duce cu gindul la atît de folosita, în sudul Frantei, "pînza de Jouy" (toile de Jouy), cu imprimeu bucolic.
    Cît despre eticheta, Anglia este o societate atît de stratificata si legata de eticheta încît, mai mult decît oriunde, esti "situat" si... "etichetat", în functie de felul cum te comporti si esti potrivit locului si ocaziei.

    RăspundețiȘtergere
  3. un articol superb, util, citit cap-coada si caruia n-am ce sa-i reprosez. felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Cristina ! Te mai aștept pe aici... Adesea placerile de fiecare zi ne imbogatesc viața la fel de mult ca cele rare.

      Ștergere