vineri, 5 aprilie 2013

Afternoon tea

În 1840, Anna Maria Russell, ducesă de Bedford, pentru ca începea să i se facă foame între prînzul (pe atunci o masă usoară) și cină, a cerut în mijlocul după-amiezii să i se aducă ceai cu sandvișuri si biscuiți. Apoi și-a făcut din asta un obicei. L-a gasit atit de placut încît a început sa-si invite prietenele sa i se alature la acest ceas al dupa-amiezii si, desigur, aveau acelasi scop : un ceai însotit de diverse gustari. S-a nascut astfel unul dintre cele mai placute momente sociale în Anglia : the afternoon tea.
Pe la sfîrsitul anilor 1880, doamne din înalta societate, se vor schimba, între orele 16h si 18h00, în rochii lungi si elegante, îsi vor pune manusi si palarie si se vor instala sa-si ia ceaiul, servit în salonul de desen al resedintei lor, în compania prietenelor de… bîrfa. (Pe "continent", în acelasi timp, se crea obiceiul pe care îl avem si astazi, al invitatiei la... cafea).
Ceai adus din India sau Ceylon era varsat, din ceainice de argint, în cesti de portelan si servit cu lapte si zahar.

Image via downtonabbeycooks.com


Asa s-a nascut si o polemica a laptelui în ceasca de ceai : sa torni întîi laptele sau întîi ceaiul ?
Lasînd la o parte faptul ca nici gustul nu este acelasi daca se toarna întîi laptele sau întîi ceaiul (faceti experienta !), în înalta societate se turna întii ceaiul si apoi laptele : portelanul cestilor de buna calitate, ale… celor care si le puteau permite, consimtea aceasta ordine.
Populatia cu mai putine resurse se temea ca ceaiul fierbinte sa nu sparga ceasca, de un portelan nu foarte fin si nu foarte rezistent si, din acest motiv, turna întîi laptele (rece), apoi ceaiul fierbinte peste el. S-a creat astfel expresia usor ironica pentru oameni de genul « milk-in-first », adica dintre cei care nu faceau parte din înalta societate.

La sfîrsitul secolului al 19-lea întilnirile de acest fel devenisera obicei atît pentru clasa de mijloc cît si pentru high-society. El exista si acum peste tot în Anglia si e adus la forma lui cea mai îngrijita, cea mai eleganta si cea mai rafinata în marile hoteluri londoneze.

Ceai la Grosvenor House, Londra (Image via marriott.com)

Ceea ce admir în Anglia este persistenta britanicilor în conservatorism : foarte adesea, îsi pastreza, imuabile, traditiile.Una din ele este ceaiul de dupa-amiaza : aceeasi ora, acelasi mod de servire : ceainice victoriene, cesti de portelan, maniere sofisticate,... - un ritual care, din fericire, a evoluat foarte putin. Daca schimbam doar tinuta vestimentara a clientilor, am putea imagina scena acum o suta de ani, acum cincizeci de ani sau astazi.

Guilda Bautorilor de ceai stabileste în fiecare an o ierarhie a locurilor in care ceaiul de dupa-amiaza este cel mai bine servit, cel mai bun si delicatesele care îl însotesc sint cele mai gustoase. Londonezii (si, din ce in cei mai mult, strainii initiati) iau parte cu încîntare, între 4 si 6, la asemenea mici evenimente mondene. 

Image via dailymail.co.uk

In locurile cele mai cautate, trebuie rezervat din timp (la Ritz, la Dorchester, la Claridge, la Savoy sau la Browns cu saptamîni, daca nu chiar cu luni înainte : prima data, la Ritz, am rezervat cu vreo 3 luni înainte ; însa Ritz-ul nu a fost la înaltime, desi citisem înainte ca ceaiul la Ritz este un « must ».
Acum tot turistul da buzna acolo si atmosfera numai british nu e. Nici o senzatie din aceea "moale", de confort si bine : mesele sînt de restaurant si dispunerea lor tot la fel.
Însa hotelul ofera « ceaiul de dupa-amiaza » cel mai protocolar si exigent ca tinuta – costum-cravata obligatorii si, pentru doamne, tinuta mai-mai ca la nunta. Dar serviciul lasa de dorit : chelneri cu aer slav si atitudine superioara, atmosfera de « nunta la local », ca atunci cînd ai în jurul tau o populatie ce nu iese din casa decît o data pe an, iar atunci iesirea ia proportii de mare eveniment, cu pompa, nefiresc si cu gesturi nesigure si stînjenit-întepenite, cu tinute exagerate cu doamne în rochii de voal ieftin si îmbijutate în « gablonz » pîna peste ochi.
Anul trecut, la Browns, pentru a reusi sa obtinem o masa, în prag de Craciun, lînga semineul arzînd, am rezervat la început de aprilie.

A propos de tinuta perfecta si « obligatorie » : în saloanele de ceai (pe care britanicii le numesc "tea rooms") exista un "dress code" de respectat : localul va va avertiza de altfel, în momentul rezervarii, asupra tinutei care va trebui sa fie mai mult decît corecta, de-a dreptul eleganta : domnii cu haina si cravata (costum sau sacou), cu pantofi de costum (si nicidecum încaltari sport), iar doamnele vor purta o tinuta eleganta, de dupa-amiaza sau de cocktail (fara rochii lungi totusi !). Nu veti da gresi cu o simpla rochie bleu marine sau neagra, bine croita, o jacheta de cashmir, nelipsitul colier (sau numai cerceii…) de perle. Mai degraba în stil classic-chic (Kate Middleton sau Inès de la Fressange sînt exemplele cele mai bune), decit în cel al printesei Beatrice.
Veti arata probabil la fel ca multe alte doamne de acolo, dar cel putin veti avea siguranta de a face parte dintre cei care "se recunosc între ei" (cînd un englez se uita mai mult de citeva secunde la dumneavoastra, veti sti ca ceva nu e în regula, nu asa cum "ar trebui" sa fie).
Machiaj discret  (dupa regula de baza : ori ochii, ori buzele) si mai ales, uitati acasa rujul rosu (care lasa urme pe ceasca), unghiile portocalii stil "drumuri-si-poduri", pantalonii de orice fel, tigarile (oricum nu veti fi autorizati sa fumati) si telefonul mobil : pentru Dumnezeu, lumea nu se va prabusi daca ramîneti inaccesibila timp de o ora-doua-trei – pentru simpla placere personala, prelinsa individual si enigmatic pe marginea unei cesti de ceai, sorbite lent, fara graba, ca si cum acesta ar fi singurul lucrul pe care îl aveti de facut. Si chiar asa : atunci acesta va fi singurul lucru pe care îl veti avea de facut : sa savurati. 

Dar ce va asteapta dupa atîtea sugestii ?    
Ei, bine, citeva ore de adevarata placere : gustativa, vizuala, auditiva, tactila : un maître d’hôtel va va conduce la o masa (« masa pentru doi », scaune elegante sau fotolii joase, adînci si moi), va va potrivi pernele la spate si va avea grija sa va instaleze în modul cel mai confortabil : fata de masa perfect alba, servete asortate care se vor pune genunchi, pliate in doua (asta în cazul în care nu o face deja el-insusi pentru dumneavoatra), tacîmuri de argint.

Dupa care, un chelner cu frac si manusi albe va veni sa ia comanda. Nu pentru gustare. Pentru ceaiul sau ceaiurile pe care doriti sa le degustati.

Gustarea este peste tot aceeasi, într-o ordine imuabila si prestabilita : întîi sandvisurile, acele delicioase « finger-sandwiches » - de doua degete, latime si un deget lungime, întotdeauna fara coaja la pîine. Si întotdeauna clasicele cu castravete, cu ou, cu creson, cu somon afumat, cu pui sau carne de vita, taiata subtire.
Absolut perfecte, atragatoare si – nu stiu ce-or ma pune în ele dar - atît de savuroase…

Daca adesea ele vor fi taiate dreptunghiular, uneori pot fi triunghiulare sau de forma patrata. Denumirea de "finger-sandwiches" vine nu de la dimensiunea sau forma lor, ci de la faptul ca se pot manînca direct cu mîna (desigur, veti avea întotdeauna la dispozitie si o furculita însotita de cutit, pentru... orice eventualitate; din acel metal lucios si un pic mai albicios, mai deschis la culoare cînd e bine lustruit : inconfundabilul argint.

finger-sandwiches (Image via 123rf.com)

Odata golita, farfuria va fi înlocuita fara o vorba cu o alta, la fel de plina si de gustoasa : lucrurile de la sine întelese se petrec întotdeauna în tacere. Pîna cînd veti mai lasa un sandvis-doua pe ea, semn ca… se poate trece la capitolul urmator.
Un sfat : daca o a doua farfurie de sandvisuri va poate atrage înca, nu va grabiti sa încuviintati si pe o a treia : nu veti mai avea loc pentru ce va urma… Caci veti mai avea de trecut prin alte doua etape.

Pentru sandvisuri veti alege un anume ceai, pe care îl credeti cel mai potrivit din lista atît de lunga care va va fi prezentata in meniu. Sau veti cere sfatul chelnerului. Va fi o placere pentru el sa va ghideze, sa va explice, sa va sfatuiasca. Un ceai usor afumat (de tip Lapsang Souchong sau Tarry Souchong) este alegerea mea preferata pentru a însoti ceva sarat.

Ceaiul va va fi adus pe tava si în ceainic de argint, caruia i se va alatura un recipient cu apa fierbinte (pentru diluarea ceaiului ce va deveni din ce în ce mai infuzat pe masura ce trece timpul) si o carafa mica pentru lapte (de care nu este obligatoriu sa va serviti, daca preferati ceaiul simplu). Apoi, desigur, pentru cei care nu pot altfel, zahar si nelipsitul cleste de argint pentru el.
Iar cestile…, ei, bine, cestile vor fi, bineînteles, din portelan. Interiorul lor – întodeauna alb.

Mai tîrziu, vi se vor servi « scones », învelite într-un servet care le va pastra calde.
Ele vor fi însotite de « clotted cream », o smîntîna groasa cu un gust dulceag, si de « preserve », adica gem. Traditional, cel de capsuni. Pare banal ? (e departe de a fi – încercati ! Veti fi surprinsi si încîntati).
Ceea ce englezii numesc « scone » este un fel de prajitura usor zimtata, usor dulce si faramicioasa, facuta din faina de grîu, orz si ovaz, simpla sau cu stafide - crocanta deasupra, moale si pufoasa în interior. Din nou, ele vor fi servite în cantitatea dorita de fiecare. 


scone (deja pre-taiat la mijloc)

(Image via guardan.co.uk)


Scone, clotted cream si gem de capsuni (Image via telegraph.co.uk)













































În partea a treia a acestui elegant ceremonial, vor aparea prajiturelele : ecleruri si mille-feuilles miniatura, tarte mici cu crema sau cu fructe, fursecuri si diverse minunatii de ciocolata.

Bineînteles, la oricare dintre etape puteti alege un alt ceai sau îl puteti pastra pe acelasi.
Ba înca, îi puteti adauga si un pahar de sampanie. Momentul nu va fi decit îmbunatatit în felul acesta.

Lasînd  la o parte atmosfera catifelata si eleganta, pianistul sau harpista care va vor întretine… urechile, iar chelnerii, extrem de manierati, pe care ati vrea sa-i aveti si acasa, da, da, chiar mîine, la trezire, pentru micul dejun, va vor asigura ca « Madam a facut o alegere excelenta », daca stiti bine care ceai anume este pentru dumneavoastra sau, dimpotriva, va vor explica, amanuntit si motivat, ca un alt ceai ar putea-o satisface pe doamna tot atît de mult (da, vi se va vorbi, regeste, la persoana a III-a). 

Si, chiar daca îl serviti la ora 4 sau 5, dupa o asemenea tratare, va asigur, nu veti mai putea cina.

O experienta, doua, trei, de acest gen sau… negresit, ori de cîte ori va aflati în capitala britanica. 

Ceaiul de dupa-amiaza la Brown's, Londra (Image via brownshotels.com)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu