duminică, 17 martie 2013

O săptămînă la Praga (1)


Orologiul astronomic din Piata Orasului Vechi
Am sosit sîmbătă, pe soare. Nu mai fusesem la Praga din '90 : între doua trenuri (unul sosind de la București în gara Hlavni și celălalt plecînd spre Paris din gara Holesovice), apucasem să văd doar cîteva străduțe și Piata Primariei (Piata Orasului Vechi).
De data asta voi avea o săptămînă la dispoziție. 


Prima impresie : Czeck Airlines are avioane cu scaune...de metrou. Cu alte cuvinte, "fotoliile" erau dintr-un plastic ca cel al scaunelor din stațiile de metrou, doar cu spătarul mai înalt și acoperite cu huse-perne subțirele, cam ca cele cu care acoperiți scaunele de la bucătărie.
Cu alte cuvinte, după numai o oră și jumătate de zbor, fesele mele, pe care le credeam totuși (prea) bine capitonate s-au dovedit de o calitate mediocră și m-au făcut să simt din plin cum poporul ceh rezistă la condiții severe mai bine decît mine.
Avionul este plin de asiatici (chinezi ?) care, avînd în vedere bagajele (solide cutii de carton, bine legate cu sfori și intens securizate cu scotch) probabil ca trăiesc în Republica Cehă. Atît de mulți trăiesc oare aici ? Impresia se confirmă la ieșirea din aeroport cînd, după fizionomia celor care așteaptă călătorii, avem ciudata impresie de a fi sosit la Beijing; fără exagerare. Impresia asta însă se va limita la perimetrul aeroportului.
A doua impresie : transportul aeroport-centru, cu autobuzul express, costă 12 euros. La Paris doar 10.

Mr. Right a ales să stăm la Boscolo-Carlo IV, o fostă bancă ipotacară convertită în hotel.
 
Pe dinafară arată așa :

Image via ghotw.com

Intrarea (mult mai impresionanta în poză decît în realitate) :


Lobby-ul (în seara în care urma sa trecem la echinoxul de primavara, au schimbat decoratia florala iernatica cu una care evoca noul anotimp si apropiatul Paste catolic) :





Restul... pe-afară-i vopsit gardul și-năuntru leopardul, cam jerpelit, dar cu coada sus.
Camerele, in tonuri de bej murdar și maron-urs (cu fotolii de piele bej, care nu ține la uzură și asta se vede pe...nuanțele umbrite pa care le ia bejul ici și colo) și mobilier care vrea să amintească de art-deco - un stil care mie-una nu-mi place.



Iar daca lenjeria era de buna calitate (din percal), pernele erau cele ale hotelurilor de doua stele de acum douazeci de ani : unele umplute cu melana, prea înalte si tari, celelalte umplute cu ceva insuficient care le facea plate si inconfortabile. Se dormea mult mai bine fara, de altfel.
Este prima data, în ultimii 10-15 ani, cînd dorm pe perne atît de proaste într-un hotel. Si, mai ales, într-un hotel de nivelul acestuia. 

Baia, deși mică, este pînă la urmă locul cel mai plăcut.

Image via prague.boscolohotels.com


Una peste alta, face cînd un (foarte) corect 3*.
Am trece însă peste partea estetică (gusturile, la urma urmelor...), dacă n-am fi fost neplăcut surprinși de partea practică : hotelul este subîncălzit; cînd intri în lobby, este de-a dreptul frig, în timp ce afară e un ger de crapă pietrele - în ciuda lunii martie din calendar.
În prima noapte ne-a fost frig, pînă la a le cere o a doua pătură (în ciuda numărului de stele, hotelul nu propune plapumă). Ni s-a oferit o altă cameră, dar era la fel de rece și, ne-am mulțumit în cele din urmă cu pătura suplimentară.

În seara dinaintea plecarii însa, curtoazia avea sa se traduca asa :


Partea bună : servicii impecabile, uneori exagerate (prosoapele schimbate de două ori pe zi, probabil din cauza piscinei), curățenie perfectă.
O piscină frumoasă și bine încălzită și un spa care tare ma tenteaza.

Sîmbătă - seară de operetă : Die Fledermaus (Liliacul), în extraordinara sală a Operei de Stat (Státní Opera), pe unde, cîndva, au trecut Georg Széll, Nellie Melba, Caruso, Mahler sau, mult mai aproape de noi, Edita Gruberova.
Abia așteptam și n-am fost decepționată nici o secundă.

(va urma)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu