duminică, 27 ianuarie 2013

Bordeaux în ianuarie

Bordeaux

Trebuia sa fie Nisa. Pentru ca e orasul meu de suflet. Si pentru ca ne era dor. 
Rezervasem însa gresit, plecarea în locul sosirii. 
În ultima clipa, cînd ne-am dat seama, era cumva prea tîrziu pentru Nisa. 
Am schimbat biletele pentru Bordeaux; ca tot nu mai fusesem la Bordeaux. 
Bordeaux nu e Nisa, Bordeaux nu e deloc Nisa, desi tot în sud. 
Un altfel de sud.

Bordeaux în ianuarie...

Se spune ca bordolezii sînt reci si nu foarte primitori. Poate. Nu ne-am dat seama. În oras, oamenii erau amabili si politicosi.
Ceea ce s-a confirmat însa era eleganta arhitecturala a orasului, precum si cea a populatiei lui, cu aliuri burgheze bine definite. Sîmbata dupa-amiaza, pe corso, doamne chic si domni bine îmbracati, de o eleganta discreta si neostentatorie, dar respirînd adînc traditie si conturi în banca bine garnisite. 
Se vede si se simte o bunastare a vinului, în care se fac averi care nu mai au nevoie nici de justificari, nici de a fi bagate în seama : sînt firesti, discrete, înradacinate de sute de ani, mostenite si de la sine întelese. 
Pe strazile laterale, largi si aerisite, cladirile haussmannienne afiseaza, la parter, multiplele placi ale diferitelor cabinete de avocati. Vinul si avocatura par sa mearga mîna în mîna la Bordeaux. 

În Galeriile Lafayette locale, femei trecute usor de prima tinerete, însa svelte si bine coafate, aleg seturi de prosoape Jalla, asortate cu diversele bai de acasa; sau se intereseaza despre livrarea la masina din parcare a cumparaturilor prea împovaratoare. Pe aleile dintre diferitele raioane se vorbeste la fel de bine franceza bordoleza, cu caracter, precum si rusa sau japoneza.

În mod ciudat însa, daca la tot coltul dai de un "bar à vin", în care se poate degusta un pahar de Graves sau de Saint-Emilion, n-am dibuit locul în care sa iei o masa de neuitat. Sa crezi ca bordeaux-ul n-are nevoie decît de o bagheta proaspata, abia scoasa din cuptor, si de o bucata de brînza pe coltul mesei. 


Bordeaux, Place Saint-Projet

Bordeaux


Bordeaux, unul din podurile peste Garonne

Desi ianuarie, clima e dulce (sîntem cu siguranta în sud) si oamenii se aseaza sa manînce pe terasa de la prima raza de soare. 
Noi, parizienii, sîntem însa mult mai neîncrezatori.

Orasul îti da sentimentul de metropola europeana, iar restaurantele cu stridii si fructe de mare proaspete îti aduc bine aminte ca oceanul e alaturi, nu foarte departe. 


Bordeaux, Musée d'Aquitaine
Muzeul Vamilor ne sugereaza ca portul nu e nici el departe, iar cel regional, suprinzator de mare si foarte bine facut, ma fascineaza si ma încînta (trei ore nu sînt de ajuns pentru a-l vizita în întregime, însa nu veti avea nici un regret). Întelegem atît de bine traditia marinareasca si pe cea a pamîntului si mentalitatea locuitorilor, transformata în timp de istorie (comert de sclavi, import de condimente, negot si afaceri).


Bordeaux, Musée d'Aquitaine
Orasul degaja o atmosfera de sala de bal. Ne place, ne minuneaza si totusi... Ne spunem ca nu ne dorim sa traim aici. Îi lipseste pitorescul si picanteria. Bordeaux are eleganta serioasa si impunatoare, în care umorul ar fi... usor deplasat. Aici se zîmbeste retinut si se vorbeste soptit.
Gîndul îmi zboara la romanul lui Peter Mayle, The Vintage Caper (tradus în româneste : Hotul de vinuri) si ne dorim sa revenim pentru a face turul podgoriilor si a degusta, degusta, degusta...
 

Bordeaux
Într-o vara, într-o masina decapotabila, luînd notite si organizînd livrarea laditelor, de la producator direct acasa.



Un comentariu:

  1. Draga Octavia, pentru ca nu am gasit un articol recent, am citit unul din ianuarie 2013!
    Nu am vizitat orasul Bordeaux asa ca am citit prezentarea ta care sa ma faca sa imi imaginez spiritul acestuia.
    M-a amuzat denumirea magazinului, aluzie la celebra piesa (eu am vazut ecranizarea, cu Cary Grant).

    RăspundețiȘtergere